Oamenii sunt nascuti sa fie liberi in iubire si totusi ei isi pun “lanturi” de maini si de picioare si sufera. Povestea contelui de Monte Cristo este un exemplu foarte bun pentru a exemplifica “inchisoarea” pe care o construieste mintea. Cum pune mintea limite? Desi contele si-a gasit libertatea corpului evadand din inchisoarea fizica, nu realizeaza ca adevarata inchisoare este doar in mintea lui; desi liber sa gaseasca iubirea, sa ierte si sa se ierte, el nu poate renunta la zidurile sale: mania, razbunarea, frustrarea, atasamentul; patru ziduri mari si late care il fac prizonier. Nimeni nu-l poate salva de el insusi. El a ridicat inchisoarea, doar el poate “distruge” aceste “ziduri” prin Renuntare. Doar prin renuntare, acesta este tratamentul suferintei, Renuntarea la margini, la ziduri, oricare ar fi ele, ca sa poti sa descoperi iubirea universala este necesar sa renunti. Stai in iubire; putin astazi, mai mult maine, zidurile se estompeaza usor, pana cand doar iubire este.
Multi cred ca daca vor merge la manastire vor rezolva. Oriunde vei merge “inchisoarea” vine cu tine. Daca pleci in pustiu tot cu tine pleci. Nu trebuie sa iti mortifici corpul, nu trebuie sa stai in insingurare, nimic nu va adauga inimii tale. Doar renunta la tot felul de asteptari pe care le ai de la Dumnezeu, de la oameni, tot ceea ce ai nevoie este deja. Am cunoscut un calugar foarte dedicat care mi-a spus ca atunci cand s-a calugarit, “a renuntat la ale lumii” se va rezolva totul de la sine, dar a plecat cu marginile mintii sale si a vazut ca si acolo oamenii sunt ca la serviciu: unii muncesc mai mult decat altii, staretul ii prefera oe unii, mai mult decat pe altii, pe el il marginalizeaza… si in manastire oamenii sunt ca peste tot cu limitele lor mai largi sau mai inguste, cu propriile lor frustrari care duc la conflicte. Diferenta fata de serviciu este ca la manastire exista ascultare si atunci aceste frustrari sunt reprimate. Ai asteptari de la cei care viziteaza manastirea sa se comporte intr-un anume fel, vrei sa fii tratat intr-un anume fel, ceilalti nu se conformeaza, ii certi, te certi si pe tine pentru ca i-ai certat in loc sa ii ajuti ca au si eu greutatile lor… sirul problemelor la manastire este nesfarsit ca oriunde altundeva. Desi niciuna dintre aceste probleme ale mintii nu au realitate, suferinta pare reala. Inchis intr-o manastire, izolat intr-o padure, la serviciu, acasa tot cu mintea ta, daca mintea ta prin renuntare ramane o minte care uneste, o minte universala atunci iti vei gasi pacea oriunde te vei afla, nu are legatura cu locul unde te afli. Nu este nevoie sa iesi pe usa ca sa-ti gasesti inima spirituala. Doar renunta la asteptari, renunta la frustrari, renunta la datorii, renunta la obligatii, renunta la vina, asa stam in shanti.